BP STOLNICENI

 

Istoria satului Stolniceni

Astăzi în  epoca de trezire a conștiinței naționale,de întoarcere cu fața la istoria neamului nostru, la datinile străbunilor, este foarte important ca fiecare cetățean al republicii noastre suverane să-și cunoască istoria neamului. În deosebi e necesar a ști istoria locului de baștină, ca nimeni să nu ne poată spună, că suntem venetici pe acest pământ.  Anume aceste motive, cât și dulcea sesizare a momentului de descoperire  a ceva nou și necunoscut a făcut  să încerc a lega fir cu fir și a aduna „ghemul” trecutului satului de baștină-Stolniceni, actual raionul Hîncești, ce se află pe valea Cogâlnicului, care-și duce apele pe lângă o geană de codri moldovenești.  În lucrarea de față am scopul de a lega evenimentele,ce au atribuție la satul natal, într-o succesivitate cronologică. Adică , a încerca de-a face o istorie a satului Stolniceni.

Sarcinile, condiționate de acest scop, sânt numeroase și variate. Dar in primul rând :

-        De-a culege din tezaurul folcloric știrile  în ce privește originea satului.

-        De-a aduna vestigiile strămoșești, mai precis informațiile despre ele, ce sunt legate de preistoria localității.

-         De-a stabili cu precizie prima menționare în izvoarele scrise a satului.

-         De-a afla cu ajutorul documentelor primii străpânitori a moșiei Stolniceni.

-        - De-a vedea în ce măsură evenimentele din țară se răsfrângeau asupra situației social-economice a ținutului și a satului.

       Toate aceste sarcini sunt argumentate, deoarece e un sat, care se bucură de un trecut , ce  izvorăște din negura vremurilor demult trecute.

Primele triburi de locuitori pe teritoriul actual a satului vin din sec.IV-III î.d.Hr.

Iar pentru prima dată informații scrise despre sat, și locuitorii lui avem mult mai târziu.Începând de la 1612, când satul făcea parte din ținutul Lăpușnei

Din acest ținut a pornit Petre Stolnicul, cel care și-a luat ca Domn al Moldovei, numele de Alexandru Lăpușneanul.1

Deci din acest ținut măreț făcea parte și satul Stolniceni, care probabil își ia  denumirea după cum presupune cercetătorul Aurel Sava,2.ca și alte multe sate din Moldova  de la funcția de curte a primului stăpânitor, a acestui pământ, și care cu regret, până ce, e greu de stabilit.

Însă ca confirmare a acestei variante servește și tradiția populară orală-legenda satului.

Probabil ,că la ridicarea satului, la formarea lui, au contribuit atât factori favorabili, economici, cât și cei geografici.

Însăși apropierea teritorială a  satului de târgul Lăpușna, care era un mare centru comercial și un punct de vamă destul de important, a influențat mult dezvoltarea în evoluție a acestei palme de pământ.

Deasemeni factori naturali- valea r. Cogâlnic, apropierea codrilor, pământul mănos și roditor, parcă însăși chemau oamenii ca să-și oprească văzul  și sufletul asupra acestui pământ.

Însă pentru a stabili situația reală, ce se formase e necesar  de a contrapune toate informațiile pe care le avem pentru perioada dată.

^ În consecință, toți factorii, toate mărturiile culese din aceste izvoare, ne vorbesc, că satul Stolniceni a avut un trecut interesant, bogat în evenimente și destul de neclar. Neclar, deoarece nu s-a păstrat  nici în tradiție nici în mărturiile documentare o consecutivitate clară în evenimente.

 

Aceasta a și contribuit la formarea  unei pânze cețoasă  asupra trecutului satului Stolniceni.

În ce măsură mi-a  reușit să rup această negură, să ilucidez într-o măsură oarecare evenimentele, se va vedea în lucrarea  de față.

O vorbă spune, că adevărul se naște în discuții, ași fi bucuroasă să am un  oponent în baza acestei teme.

             CAITOLUL I    Tradiția populară orală despre originea denumirii satului  și a locurilor apropiate.

Tradiția populară orală sau mai bine spus folclorul satului, a păstrat multe denumiri de moșii și desigur denumirea sau mai concret  proveniența denumirii și a originii satului. Satul Stolniceni ca și oricare sat, ca orișice localitate are și el legenda sa. Numai că această legendă are foarte multe și diferite aspecte, care la rândul lor trezesc foarte multe întrebări destul de argumentate, însă legenda e legendă, și cred , că n-ar fi cazul s-o supunem unei analize critice minuțioase din punct de vedere istoric.

E și firesc, că cu timpul câte ceva s-a pierdut s-a uitat și oamenii s-au stăruit să completeze golurile formate, punând și în funcție toată  fantezia lor.

 Am să redau mai pe larg  una din cele mai răspândite variante  a legendei satului, care și până azi mai bântuIe  printre stolnicieni.

Varianta N  1.

” Cică a fost o dată un stolnic, ce după un serviciu credincios de mulți ani la curtea domnească, a hotărât să se retragă de la slujbă într-un colț mai liniștit al pământului moldav. Pentru serviciul credincios și osârdia care a ademonstrat-o, i-ar fi dăruit domnitorul  o moșie-un colț  de pământ în valea  r.Cogîlnic.

Trebu de spus , că stolnicul nu a agonisit mare avere, ori că având-o a închinat-o unei mănăstiri, ori că pur și simplu s-a ruinat, dar mare bogăție n-avea când a venit pe noua moșie.

În fine, și-a luat el soția  și tot ce mai avea și a venit pe- acest pământ. Și a început el a trăi și a vețui, pe unde bine, pe unde rău, însă cu mila lui Dumnezeu se bucură de viață cât mai putea.

S-a așezat așa cu traiul, să nu-i fie departe  nici de pădure, nici de apa Cogîlnicului.. Din toate vietățile pe care le aveau pe lângă casă, țineau ambii la o capră, care e ca ciunta-n-avea un corn. Ea le servea ca mângâere atunci, când li se lasă mahna în sufletul lor. Însă într-o zi s-a întâmplat o nenorocire – a dispărut capra.

Sărmanii oameni, au căutat-o mult și îndelungat, până ce nu i-au găsit ciolanele departe de locuința lor, dincolo  de Cogîlnic, la margine de pădure, Probabil se rătăcise sărmana capră  și lupii  n-au întârziat să sfâșie  biata ființă.

Mare le-a fost scârba oamenilor, însă  i-au strâns osișoarele  și le-au adus acasă  și le-au îngropat nu departe de locuința lor. După aceia, ori că tristețea după capră, ori greutatea anilor și-au spus cuvântul, dar stolnicul s-a îmbolnăvit grav și a murit.

Biata femeie rămase singură, și-a îngropat soțul  și s-a întors la rudele sale, povestindu-le despre nenorocirea întâmplată și tot odată de locurile în care a trăit.

Dar trebuie de spus  că locurile erau frumoase , aveau pământ mănos și roditor. Erau aproape codrii, care puteau să te apere  de dușmani și să te încălzească pe timp de iarnă. Și-au hotărât rudele ei, care mai de care, să se mute cu traiul în aceste locuri- la stolnic.

Așa și -au  și făcut . Au venit s-au așezat cu traiul . Au început a trăi, a viețui . Au prins rădăcini în acest pământ și n-au mai dorit să plece.- nici ei, nici copii lor și nici nepoții. Așa a apărut  satul numele căruia oamenii i-au dat – Stolniceni, ca mulțămire omului  ce-i aparținea pământul pe care trăiau. Locul unde pentru prima dată s-au așezat cu traiul stolnicul cu soția și unde a fost îngropată capra , a început să se numească - Ciuta, iar văgăuna , unde s-au gasit oasele- Ciolanul.

Și așa le-au zis oamenii atunci, și așa le zic și  până-n ziua de astăzi.”1.

În afară de varianta expusă a legendei mai există și alte variante destul de variate a originii satului.